Singuratate…drogul ce ucide
Gandurile…Iscoditoare…Neinduplecate…Uneori imi lasau impresia ca vor sa ma paraseasca,dar reveneau imediat,mai obsedante…Se repetau,se stimulau reciproc,
ma chinuiau…
Gandurile…Grele,obositoare…Nu ma lasau sa adorm…Se chemau unul pe altul,trezindu-mi involuntar amintiri,pe care nu avuse niciodata convingerea ca le pierduse,
ca timpul incepe sa i le stearga treptat…
Nenumaratele clipe din viata pe care nu pana de mult le credeam mai putin crude ma sfasie…Dar ele tacusera numai,ascunse in strafundurile memoriei,acum atat de
ravasita,de rascolita…
In cautarea unei pozitii mai bune,imi ridic usor perna.Incet,cu grija.Raman apoi asa,culcata cu fata in sus,taind intunericul noptii,cu care ochii se obisnuisera…Ajung
curand sa sa identinfic fiecare obiect din camera…M a ajutau la asta si lapile cu neon presarate ici-colo pe aleile gradinii si care isi trimiteau razele lor luminoase spre
geamul dormitorului…
…De pe lustra cu decoratii,privirea imi aluneca usor spre petele de intuneric decupate in pereti de ramele celor trei tablouri…Un tablou cu noi doi,un trandafir pictat
de mine in ulei si …apoi gandurile imi zboara fara voie spre tabloul cel mic cat o pagina de caiet,cu rame subtiri,alb-aramii din lemn de tei,lasat in culoarea lui naturala
Era chiar deasupra capului meu…Nu il vedeam intotdeauna dar il simteam veghindu-ma neincetat…Portretul meu…Mi-l facuse in joaca mai mult,la cea de-a treia
intalnire a noastra…O schita in creion…Dar am inramt-o si i-am dat locul de onoare in aceasta casa…Cum intrai pe usa,iti atrage in mod obligatoriu atentia,sau mai
degraba iti incita curiozitatea.In primul rand prin asezarea ,prin izolarea lui favorizata,care il desemna ca fiind o lucrare de suprema valoare sentimentala pentru…
Nu ma emotioneaza numai privirea,ci si simpla inchipuire sau amintire a schitei…
…Portretul acesta m-a tulburat adanc si…atunci,cu luni in urma…
El…el ma facuse sa imi parasesc singuratatea la care ma condamnasem…M a determinase sa-mi acord o sansa…sa ii acord o sansa…Lui…
Singuratatea,in care iar m-am cufundat…
Lorena a zis,
octombrie 6, 2009 la 11:36 pm
Incearca sa iesi din acea singuratate…gandeste-te ca el te-as scos odata de acolo, tocmai pentru ca si-a dorit sa nu te mai vada in acel loc intunecat…Iesi la lumina Anna!