Iubeam…
Mi-am inecat viata in negru.In negrul disperarii,in negrul durerii si al izolarii…Vantul ma rascoleste si imi sufla peste ranile sangerande,imi ucide orice schitare de zambet,imi da pumni la fiecare gand catre speranta…ma doboara.Parca viata s-ar incapatana sa imi arate ca nu e decat mocirla,mocirla in care mi-e sortit sa cad cat mai de sus…Mi-am pierdut visele odata cu ziua in care l-am ingropat…Mi-am dat lacrimile pentru a-i uda florile pe care zilnic i le duc…M-ai pastrez si acum iubitule trandafirii de la tine…atat de albi,uscati si atat de parfumati…Ti-am dat toata viata si iubirea mea chiar daca nu asteptai nimic,nicicand…Nu te mai am si atat de mare e disperarea asta…As vrea sa nu mai ma doara,sa nu mai am lacrimi…As vrea sa nu mai stiu ce este suferinta dar nu pot,pentru ca e parte din mine…Ma rog doar sa-ti fie bine,acolo Sus…
Da si acum mai am nevoie de o mana care sa o prinda pe a mea ce sta intinsa si cerseste farame de sperante…As vrea sa ma ridic din groapa in care traiesc…in care zilnic se mai surpa cate un mal si cade tina peste mine…Nu vreau sa mai stau cu picioarele desculte in balti pline de sange ce nu-mi apartine,nu vreau sa mai pansez rani ce nu le-am facut…Nu vreau dar totusi imi continui drumul spre durere…Pana si inima imi bate parca mai incet.Nu mai suport,e mult prea mult si vina asta imi apasa pe umeri…Mai mereu imi rasuna in minte cuvintele alea…”Si acum ar fi aici cu noi,daca nu erai tu!”…Nu cred,ca cineva isi poate imagina ce am simtit cand mi-au fost aruncate asemenea cuvinte din partea propriei lui mame…Dar,poate o meritam.Distrusa,zdrobita am cazut jos pe pamanat…nu am mai avut puterea sa zic nimic…priveam in gol.Nu mai era sa ma stranga la piept,nu mai era sa ma sarute,sa-mi zica”iubito”…dormea,un somn etern…
De ce Doamne?De ce iubitule?Doar stii,mi-ai promis ca o sa ma iubesti etern si-o sa ma tii in brate la nesfarsit…Acum mi-s reci si mainile…Am ochii inrositi…Simt doar durerea ce-mi invineteste buzele insangerate.Ma simt ca o umbra captiva solitudinii…Vreau doar ca viata sa termine si sa ma spulbere odata…Nu vreau sa mai traiesc doar in obscur insa mi-e greu sa na ridic eu singura…
alexmihalcea a zis,
septembrie 14, 2009 la 7:52 pm
Ana promite-mi ca ai sa incepi sa vezi din nou viata in roz.Nu trebuie sa ne lasam scufundati in negrul durerii si al disperarii.Stiu Ana ce este in sufletelul tau ,stiu findca si eu am suferit si poate mai sufar .Dar din pacate Ana mersul vietii nu-l putem schimba .Nu putem schimba destinul ,suntem doar simplii pioni pe tabla de sah.Destinul ne este scris de aceea forta divina.Ana se spune ca Dumnezeu este inconjurat de ingeri si are nevoie de ingeri.Fostul tau prieten este acolo sus si vegheaza la fericirea ta puiule.Si el vrea sa te vada fericita sa stie ca tie iti este bine aici pe pamant.Stiu puiule am face orce pe pamant pentru fintele dragi noua ,dar ma repet din pacate suntem doar simpli trecatori prin viata.Ana ,mama a stat acum 2 ani 10 zile in moarte clinica si 1 an aproape in spital ,ma uitam ca nu puteam face nimic.Viata isi are cursul ei ,nu ne putem abate de la el.Cu toate ca am primit multe palme de la viata , nu m-am lasat infrant .Vreau sa fiu mai tare ca ea.,as vrea sa am o putere sa te fac sa zambesti non-stop,sa -mi spui ca esti fericita din nou .Ana te pot ruga ceva? Am nevoie ca o zi intrega sa zambesti non-stop,sa zambesti din orce .
Ai grija de tine puiule.Daca te-am suparat cu ceva te rog din suflet sa ma ierti.Nu vreau sa te mai stiu trista.
Anna a zis,
septembrie 15, 2009 la 12:01 pm
Nu ai cum sa ma superi…Stai linistit ca nu mi-ai gresit cu nimic,din contra ai incercat sa-mi aduci putina lumina in calea mea si pentru asta nu stiu cum sa iti multumesc…
In legatura cu ceea ce o priveste pe mama ta,imi pare foarte rau pentru cele intamplate dar ti-am zambit cand am vazut ca e bine.
Suferinta,e ceva ce poate nu m-a doborat total dar se incapataneaza sa ma termine incet…Asa am patit acum 3 ani,cand fratele meu a avut accident;a stat 4 luni in coma si dupa a murit…
Eu nu am obisnuit sa imi pun intrebarea aia”Da,chiar am meritat asta?”,numai ca acum stau si ma gandesc…”Ei meritau?”…Dar mai stiu ca nu noi suntem cei ce hotaram,si e cineva acolo Sus care le stie pe toate…
Poate o sa fie mai bine
alexmihalcea a zis,
septembrie 17, 2009 la 6:49 pm
Buna seara Ana
Iarta-ma dar nu mai stiu nimic de tine.N-ai mai dat nici un semn de viata,spune-mi ca esti bine.Cea mai mare dorinta a mea este ca Dumnezeu sa aiba grija de tine Ana.Vreau sa-mi zambesti mereu.Vreau ca sufletelul tau sa se vindece ,nu vreau sa te mai stiu trista Ana.Poate ca te supar dar sincer ma gandesc la tine si nu stiu ce sa fac ca sa-ti alint durerea.Chiar nu stiu ce sa fac.Te rog ajuta-ma un pic si zambeste-mi mereu,te rog din suflet Ana.Astept cu atata nerabdare Ana ziua cand ai sa-mi spui ca esti fericita din nou.
Te poop si ai grija de tine Ana.Multa sanatate si fericire ,tie si intregii familii.
Anna a zis,
septembrie 19, 2009 la 8:34 am
Stai linistit Alex…Acum imi e bine…Nu am mai dat nici un semn de viata pentru ca mi-a fost putin rau,dar nimic mai mult…Iti multumesc din suflet pentru sincerele intentii de bine si nici nu stiu cum sa iti multumesc
Ai grija si tu de tine si multa sanatate tie si alor tai!
Lorena a zis,
octombrie 6, 2009 la 11:33 pm
Anna, este normal sa treci prin asemene stari, insa nu e vina ta, nu e vina nimanui … Ai avut iubirea, te-ai bucurat de ea si cred ca el acum si-r dori sa nu te vada plangand … si-ar dori sa te vada zambind . E greu, dar sper ca vei gasi puterea sa te regasesti, trebuie sa gasesti acel strop de putere.
hisoul a zis,
octombrie 9, 2009 la 1:54 pm
Stiu Lorena stiu ca trebuie sa invat poate iarasi sa zambesc,dar am atata nevoie de el…